Blogul proletarului de tranzitie

March 13, 2017

Teze (zece)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:13 pm

Oscarul, acest Eurovision al filmelor. Obiectivul ultimilor cativa ani s-a definit prin acele filme care trebuiau sa fie corecte si din unghi politic, si social, si sexual, si psihologic. Adica sa le faca dreptate si alora, si alorlalti. Problema e ca filmele alea care fac prea multa dreptate nu pot sa fie si bune. Pana la urma ce poveste e aia in care toti ies la suprafata si nimeni nu se ineaca?

Revizuiesc istoria premiilor multimedia si constat o chestie. Prototipul noilor formule de Oscar, Palme d’Or, Goldenen Bar, Nobel, Eurovision, s.a.m.d, s-a numit Soapy si a fost un premiu pentru telenovele diluate la maximum. A functionat prin anii ’80. Pana s-a suspendat. Dar nu s-a, de fapt. Pentru ca, uite, vivat Soapy!

*
Discutie cu o doamna vegetariana. De fapt “vegana,” ceea ce inseamna ca nu accepta nimic de origine animala. Imi expune, stiintific, cum carnea e o sursa primordiala de cancer datorita hormonilor generati de teama animalului sacrificat, raspanditi peste tot prin trupul acestuia. Bine, admit, in uzinele-macelarii. Dar animalul de acasa, care nu aude perpetuu tipetele altor animale, care e hranit zilnic si intretinut cum se cuvine? Ala cu care se dialogheaza adesea? A, sa nu ma las inselat, si ala traieste cu spaima. Stie, efectiv, ca i se pregateste ceva.

E ca un soi de om, conchid. Este! Tocmai de aia e inadmisibil sa il halim. Bine, dar atunci ce sa facem cu el? Sa-l lasam sa traiasca liber pe unde apuca? Daca e atat de uman, rezultatul nu poate fi decat din spectrul binecunoscut: ori ne da in cap, ori ne ia jobul. Nu mai bine-l mancam avant la lettre?

S-a dezumflat doamna. Pe langa abordarea grotesca, se pare ca noi, carnivorii, avem efectiv o gandire de canibal. Da, zic, dar n-o aplicam verbatim. Ceea ce de fapt explica si sursa majoritatii bolilor umane: prapastia dintre gandire si fapta. Poti gandi orice, dar societatea iti limiteaza actiunile la maximum. Drept pentru care apar secretele, retinerile, reprosurile si nostalgiile. Care, transpuse in plan fizic, omoara. Stai putin, mi se raspunde, unde sunt dovezile stiintifice?

N-am. Si daca aveam, le tineam pentru mine. E imposibil sa aduci un argument cu care sa bati teoria hormonilor de stres dezvoltati de porcul care stie ca i se pregateste ceva.

Porcul suspicios va pune, prin reactiile sale chimice, capat vietii omului suspicios.

March 7, 2017

Doua poeme din 1930

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:52 pm

Rasfoiesc o carte de poezie interbelica romaneasca. Niste lecturi esentiale, pierdute numai pentru ca limba romana, ce sa vezi, n-are universalitate. Pe interbelici nu i-a tradus aproape nimeni; daca da, n-a transmis ceea ce era de transmis. E adevarat, nu e usor sa surprinzi esenta celor scrise in romana in, practic, nici o alta limba. Tocmai de aceea mi se pare de ordin necesar ca stilistii care vor sa surprinda gandirea poetica in fluxul ei, sa invete limba care face aceasta gandire accesibila. Nu sunt multe arhitecturi lingvistice de felul asta. Si romana e cu siguranta acolo, la varful poeziei.

Doua elegii din Beniamin Fundoianu, volumul “Privelisti.”

CUM DORMI PRINTRE GUTUIE

Cum dormi, printre gutuie pe care cresc furnici,
ai ochii tare limpezi, picioare tare mici,
suflet cât o mireasmă proaspătă și gălbuie
și pielea, cum e pielea cea linsă, de gutuie.

Dac’ai ramâne goală pe scândură dormind,
aș crede că-i o grindă unde vierii prind
când ziua-i încă bine bălană și e toamnă,
strugurii cei mai rumeni de tămâios și coarnă.

Dacă prin geam lumina curată ar fi nins
subit pe carnea tare si tânără, într’adins
te’aș fi’ncuiat în mine să nu te’mpingă’n noapte
omida mătăsoasă din fructele prea coapte.

EVENIMENT

Stau foi să cadă, sure foi; un cerb
cu piele noduroasă de pădure,
a spart, o clipă, liniștea din cer
si liniștea s’a clatinat, ușure.

Desigur că acuma Dumnezeu
a scoborât din cer cu Sfantu Petru
și, speriat de câni, se lasă greu
pe piatra albă-a unui kilometru.

0 fată paște caprele’n pășune,
și iată pe pământ s’a’ntins cu’ncetu,
să strângă’ntr’însa ce cuvinte spune
în șoaptă, Dumnezeu, lui Sfântu Petru.

February 22, 2017

Teze (noua)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:26 pm

Cum te loveste cate-o suferinta, intelegi pe loc ca tot universul se invarte in jurul tau. Parmenide e mai actual decat orice filosof cu care ai dormit vreodata sub perna. In clipa bolii, toate promisiunile dinainte (“Daca o fi sa fie, atunci suport!” ori “Mai bine cutare nenorocire decat alternativa ei!”), toate inchipuirile tale eroice se duc dracului. Ai prefera orice, numai sa scapi. La urma, gesturile majore, suparomenesti de demnitate nu sunt decat o modalitate de-a te rafui cu suferinta insasi, nu o alegere sobra si constienta. Vrei pur si simplu sa tragi si tu un picior unui mecanism care te-a pus la pamant. Ia de-aici, baga-mi-as…

Clipele astea de suferinta iti dau, totusi, masura performantelor acelor oameni despre care ai citit ca au indurat diverse cazne cu fruntea sus, fara rabat de la principii. E o revolta. O auto-sustinere miraculoasa care vine, pur si simplu, dintr-un management prost al supararii. Nu sunt nici minuni, nici mari destine.

“Hai ma, or sa zica destui, ce, crezi ca toti sunt ca tine?” Iar raspunsul e cu atat mai limpede cu cat ai simtit pe proprie piele din ce resorturi minuscule si insuportabile, din ce simturi tactile si terminatii nervoase se trag destinele mari: Da!

*
Deunazi, la televizor, unul descrie spectrul partidelor “de dreapta.” Partidul Liberal, Partidul National Taranesc, etc. Si tipul se pare ca e doldora de materie, se ocupa de nu stiu ce stiinte politice.

Acu’ chiar stiinte n-or fi ele, de vreme ce n-au surprins inca amplasamentul traditional al liberalilor care e centrul si al taranistilor care e centru-stanga. La uniunea dintre Maniu si Mihalache, Partidul National transilvan, condus de primul, era un partid etnic (un soi de UDMR al fostului imperiu), cu putine pretentii de reforma si economie politica, iar taranistii lui Mihalache erau de stanga cat cuprinde, ei cerand de la stat divizarea proprietatilor marilor boieri (chiaburi) si impartirea echitabila a pamantului. De asemenea eliminarea primilor cu adevarat capitalisti autohtoni: arendasii – intermediarii de proprietati. Simbol de partid: secera.

Unirea acestor partide, alminteri incompatibile, s-a facut in anii ’20 in scopuri pur electorale. Taranistii, munteni prin definitie, n-ar fi putut accede la putere fara votul transilvan. Partidul National, la randul lui, isi pierduse insemnele (prin hotararile guvernului liberal din ’23) si scopul, odata Transilvania intrata in corpul tarii. Acest USL al interbelicilor romani a functionat si intrat in istorie ca o asociatie de interese – numai mersul vremurilor i-a conferit misiunea de a face opozitie comunistilor dupa ’45. Ca si program, nici PNL, nici PNT nu intra la categoria aia la care ar vrea lumea sa intre.

Daca ar fi sa le zici oamenilor de azi ca, esentialmente, nu exista propriu-zis un partid de dreapta in Romania, toti s-ar uita la tine ca un ignorant. Cu toate ca, sub aspectul posesiunii de informatie istorica, eticheta e reversibila. Dar, ca sa concluzionam tot in cheia vremurilor: ce anume nu e reversibil dupa suficient timp?

Poate ca anii 2017 sunt, intr-adevar, anii in care opozitia curenta e de dreapta. Dupa ce-a fost ambidextra, mai de voie mai de nevoie, cateva decenii la rand.

Next Page »

Blog at WordPress.com.