Blogul proletarului de tranzitie

August 23, 2016

Teze

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:36 pm

Reintilnirile mele anuale cu Romania: bani cheltuiti la gramada, obligatii, alergatura, cadouri si pseudo-saruturi pe puful obrazului. Si lamentari din toate partile, convergand catre un soi de apogeu al suferintei. Romania e un esec al tuturor vacantelor care ma atrage, fireste, ca un magnet. De indata ce revin, scarbit si plictisit de toata tevatura asta, ma gandesc cum sa fac sa ma-ntorc. Si e probabil ca ma voi intoarce, chiar si cand n-o sa mai am la cine. O suferinta pe care sa-mi sprijin vacanta tot gasesc eu undeva.

*
Tot timpul ma intreb ce poate sa aiba loc in avioanele mari, la clasa “business,” de vreme ce imediat dupa decolare stewardesele se grabesc sa traga perdelele. Am traversat tot soiul de ipoteze, si singura care mi s-a parut ca sta in picioare e sexul oral. Probabil ca exista o prevedere de genul asta pe undeva prin codul aviatic, prevedere cu care stewardesele au trebuit, dupa toate incurajarile provenite din filmele scandinave ale anilor ’70, sa se puna de acord.

Sigur, puteti sa-mi ziceti cat vreti despre alternativele “normale:” ca pentru pretul platit oamenilor li se ofera un spatiu presupus privat si ca trebuie sa-i protejezi cumva pe cei de la business de zgomotul si, probabil, de mirosurile celor de la economy class. Aberatii! Perdeaua aia nu ofera protectie pentru nici una din astea in mod efectiv, iar despre aspectul “privat,” ce sa mai vorbim: esti inconjurat din toate partile de oameni care-ti sufla-n fata si te masoara din cap pana-n picioare ori de cate ori au chef. Prin urmare, la ce serveste perdeaua?

Bine, intr-unul din anii urmatori eu o sa trag tare sa-mi iau bilet la business, sa ma lamuresc. Sper ca pana atunci sa nu se schimbe prevederile. Sau sa se faca restructurari si sa ramana numai pilele. Sau pilotii.

*
Cu numarul de studenti inscrisi la cursurile pe care le tin stau bine si foarte bine. Cu exceptia cursului de “Introducere in filosofie” la care lumea nu s-a inghesuit. Pana ieri am avut noua oameni, iar sub zece inscrisi riscul de suspendare a cursului e aproape de suta la suta. Si, totusi, azi au mai venit doi oameni. Practic, o miscare providentiala. O aparitie radicala, o revitalizare a unei structuri care, altminteri, s-ar fi prabusit.

Intrebarea pe care mi-am pus-o in primele cinci secunde dupa consultarea programei actualizate a fost ce s-ar intampla daca tocmai ultimii intrati pe lista, providentialii, ar fi cei mai inepti din clasa. E, in fond, un curs de pregatire filosofica. Un curs la care nou venitii s-ar putea foarte bine sa nu aiba nici o apetenta pentru materie. Sa fie curiosi, dar nechemati. Lucrul m-ar pune, practic, in situatia de a le strica, intr-un fel sau altul, creditul de pana acum.

Chiar, cum ar fi sa le zgudui viitorul tocmai celor care mi l-au consolidat pe al meu? Lucrurile s-ar pune la modul paradoxal, daca pe aceasta contradictie nu s-ar rezema intreaga existenta de pana acum. E, aici, in formula ei moderna si adaptata lumii noastre, tematizarea complexului victimar: inocentul sacrificat pentru mersul inainte al comunitatii. O realitate functionala, nu un paradox.

Sunt, prin urmare, linistit. Intr-un fel sau altul, nu voi face decat sa contribui la perpetuarea lucrurilor pe care deja le stim si le indragim. A unei lumi care, dincolo de bine si de rau, functioneaza.

June 11, 2016

Mesaj scurt

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:20 pm

Iau o vacanta. Scurta. Pentru un elefant. Lunga. Pentru un greier agitat. Care sunt.

Ne vedem intr-un interval determinat. De hazard.

Have a great summer!

June 6, 2016

Obiceiul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:52 pm

Obicei romanesc: votezi un om – Ion – pe functie. In maxim un an constati ca alegerea nu-ti convine, drept pentru care il contracarezi pe Ion punind un opozant – pe Gheo – in alta functie importanta in stat. Intre timp ajungi la concluzia ca te supara si Gheo, si cu prima ocazie electorala bagi pe alta functie de raspundere un opozant al lui Gheo – pe Vasile. Dar vezi ca timpul s-a scurs in defavoarea ta. Au trecut deja doi-trei ani de la prima alegere; Vasile a calcat si el in strachini si a reusit sa te dezamageasca binisor, iar de ticalosul de Gheo ti s-a acrit de mult.

Acum parca-parca-l privesti cu alti ochi pe Ion. Mda, la drept vorbind n-a fost el chiar asa de rau. N-a avut exact-exact cu cine, n-a avut chiar cu ce, n-a avut tocmai cand si, la urma urmei, unde. Iar cand or veni iarasi alegerile unde candideaza Ion, il promovezi cu sarguinta, ca de-acuma te-ai obisnuit cu el. E de-al tau. Pana face o nefacuta si iar ti se ridica tensiunea. Noroc ca vin alte alegeri importante, si-l blochezi cu Gheo. Sa se-nvete minte. Te confesezi oricui te-asculta ca nu-ti place tie Gheo cine stie ce, dar la nevoie merge. Unde mai pui ca daca i se urca puterea la cap, mai vin o tura de alegeri importante unde il ai pe Vasile la indemana.

Chestiunea de mai sus se aplica in tara asta dupa cum urmeaza: la oameni, la partide, la supermarketuri, la scoli, la doctori, la amici, la amicii copilului, la amicii nevestei, la colegii de serviciu, la vecinii de bloc. Tine de preferinta si de natura speciei noastre. Va fi acolo mereu, invariabil, caci romanii sunt un amestec desucheat de neastampar revolutionar si de trista amanare. Va fi mereu acolo, cu o mica distinctie.

Distinctia e urmatoarea: genul asta de alegeri si de dezaprobare prin vot nu poa’ sa duca decat la imunizarea sistemului. In sistemul asta, Ion o sa invete sa convietuiasca, intr-un fel sau altul, cu Gheo. Sau, daca se urasc prea mult, se uneste cu Vasile impotriva aluia. Atat numai ca si Vasile, pentru contributia lui, o sa vrea ceva. Daca are de unde, Ion ii da; daca nu, s-ar putea sa-i dea Gheo. Dar oricine da si oricine primeste, zorii unei intelegeri exista mereu. Si exista si acel loc de “buna ziua,” care nu e numai loc de buna ziua. Poa’ sa fie si un imprumut de voturi. Poa’ sa fie si un imprumut de bani sau de mijloace de a face bani. Poa’ sa fie si un compromis de idei, idei care oricand pot deveni, la nivelul lor, legi, reguli si edicte.

Deci Ion, Gheo si Vasile. Da’, pe bune, Ion, Gheo si Vasile?

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.